Inflamația ligamentului posterior al genunchiului, Navigare principală

Alin Popescu, medic specialist Medicina sportiva Rezumat Ligamentele colaterale sunt structuri ale genunchiului lezate frecvent.

Leziuni a ligamentului încrucișat posterior

Afectarea lor presupune exercitarea unei forte importante, precum o cazatura la schi sau un impact direct la nivelul partii laterale a piciorului.

Abstract Collateral ligaments are commonly injured knee structures. Their impairment involves the exercise of significant force, such as a fall from skiing or a direct impact to the side of the foot. Exista doua ligamente colaterale, unul de fiecare parte a genunchiului, care limiteaza miscarile laterale la acest nivel.

Ligamentele colaterale ale genunchiului

Ligamentul colateral medial LCM se afla pe partea interna a genunchiului, vecin cu genunchiul alaturat, iar ligamentul colateral lateral LCL pe partea opusa, in exterior. Ligamentele colaterale, alaturi de dureri articulare înainte de naștere incrucisat posterior, nu permit tibiei sa se deplaseze posterior pe femur.

Ligamentul colateral medial reduce rotatia tibiei pe femur. Daca o forta puternica determina intinderea acestor ligamente, ele se pot rupe.

Ruptura poate sa apara in regiunea de inflamația ligamentului posterior al genunchiului sau la oricare dintre capete, acolo unde se fixeaza la nivelul osului. Daca impactul este foarte puternic, pot sa apara leziuni si la nivelul altor structuri ale genunchiului.

Ruptura de ligamente

Cea mai frecventa combinatie este ruptura LCM si cea a ligamentului incrucisat anterior. Rupturile LCM sunt mai frecvente decat cele ale ligamentului lateral, dar o ruptura a LCL are mai mari sanse de a cauza instabilitatea genunchiului. Explicatia este data de faptul ca suprafata superioara a tibiei prezinta o depresiune in vecinatatea LCM si este neteda in vecinatatea LCL, favorizand alunecarile si generand in consecinta instabilitate.

Masuri de prevenire a rupturii de ligament Ruptura de ligament incrucisat Ligamentul incrucisat anterior LIA este unul din cele 4 ligamente mari ale genunchiului, rolul sau principal fiind de stabilizator al articulatiei. Dislocarea, lezarea si ruptura ligamentelor externe medial si lateral sau interne anterior si posterior ale genunchiului pot conduce catre instabilitatea acestei articulatii, cu limitarea severa sau imposibilitatea de a efectua activitati fizice, mai ales a activitatilor sportive imposibilitatea de a pivota, de a intoarce sau de a rasuci membrul inferior. In cazul accidentarilor severe, ligamentul incrucisat anterior este fortat, suferind intinderi pana la rupturi partiale si complete. Tratamentul leziunilor ligamentului incrucisat anterior LIA este individualizat, operatia fiind indicata in cazul anumitor pacienti. Ligamentoplastia se efectueaza doar artroscopic, scopul fiind obtinerea unui genunchi stabil, complet functional si care sa-i dea posibilitatea pacientului sa-si reia activitatile, inclusiv a celor sportive, la un nivel identic cu cel de dinaintea accidentului.

Cauzele leziunilor ligamentelor colaterale Leziunile la acest nivel apar in timpul desfasurarii activitatilor sportive, precum schiatul sau fotbalul, atunci cand miscarea gambei este fortata spre una dintre cele doua parti: medial, spre celalalt genunchi, sau lateral. O lovitura aplicata in portiunea externa a genunchiului in timp ce talpa este fixata la sol poate genera ruperea LCM. Alunecand pe gheata, piciorul se deplaseaza spre exterior.

Inflamația ligamentelor laterale ale simptomelor articulației genunchiului

Greutatea corpului genereaza o forta neobisnuita care se transmite spre interiorul genunchiului si poate rupe LCM. LCL se rupe sub actiunea unei forte care actioneaza din interior si impinge genunchiul spre exterior sau in caz de hiperextensie a genunchiului. Simptome O forta suficient de puternica sa rupa unul dintre ligamentele colaterale lezeaza si tesuturile moi din jurul genunchiului, care devin tumefiate sau sangereaza.

Se poate produce hemoragie si in interiorul articulatiei. Genunchiul doare mai ales cand se lasa greutate pe piciorul in cauza. Dupa ce tumefactia si durerea initiala cedeaza, genunchiul este instabil si uneori nu poate suporta greutatea corpului. Afectarea cronica, pe termen lung, senzatia de instabilitate datorata unei leziuni mai vechi a ligamentelor, este o problema frecvent intalnita. Daca ligamentul afectat se vindeca, dar nu in totalitate, un anumit grad de instabilitate va fi resimtit in continuare.

Genunchiul va ceda si va fi dureros in caz de suprasolicitare. Diagnostic Examinarea clinica initiala indica de obicei structurile lezate.

In anumite cazuri, durerea intensa sau contractura musculara ingreuneaza examinarea genunchiului. De aceea, doctorul poate indica o perioada de repaus cu genunchiul imobilizat in orteza, urmata de o reexaminare in zile.

Tratamentul chirurgical este recomandat pacientilor cu ruptura completa de ligament. Optiunile chirurgicale pot varia in functie de tipul de leziune. Ruptura partiala de ligament Ruptura partiala de ligament are urmatoarele semne si simptome: Durere usoara pana la severa Intotdeauna este prezenta hemoragia Tumefiere usoara pana la severa Durere la miscare Incapacitatea de a mai calca pe picior Dupa o ruptura partiala de ligament, se poate relua treptat activitatea fizica, odata ce articulatia este stabila si exista suficienta forta musculara.

Exista anumite teste care indica lezarea ligamentelor colaterale. La aplicarea unei forte de lateralitate de catre medic, o miscare prea mare de-a lungul liniei articulare intre tibie si femur indica o leziune a ligamentului colateral.

Durerea la nivelul liniei articulare, fara o deplasare laterala semnificativa, poate fi semn al unei leziuni mai usoare ruperea catorva fibre ligamentare. Radiografia e utila pentru a exclude orice leziune osoasa.

RMN inflamația ligamentului posterior al genunchiului indica daca exista suspiciunea unor leziuni multiple, inclusiv afectarea ligamentului incrucisat anterior sau menisc.

Tratament Nechirurgical — Scopul initial al tratamentului este reducerea durerii si a inflamatiei. Repausul, medicatia antiinflamatorie, un bandaj compresiv aplicat timp de cateva saptamani in functie de gravitatea leziunii si eventual utilizarea unor carje pentru a evita solicitarea membrului afectat sunt utile acestui scop. Terapia fizicala, constand in gheata, aplicata precoce dupa momentul accidentarii, stimulare electrica si repaus cu piciorul ridicat deasupra nivelului inimii, este extrem de utila in completarea schemei de tratament.

Chirurgical — Persoanele care, in ciuda tratamentului aplicat, continua sa aiba perioade de instabilitate si tumefactie sau leziunile multiple la nivelul genunchiului necesita tratament chirurgical.

Traumatisme la nivelul genunchiului

Repararea chirurgicala a ligamentului lezat presupune in primul rand o incizie la nivelul pielii. Daca ligamentul a fost smuls din insertia sa la nivelul osului, va fi reatasat prin suturi puternice sau cu ajutorul unor carlige speciale numite ancore.

Rupturile din zona mijlocie ligamentara se repara prin apropierea si coaserea capetelor. Reconstructia ligamentara indicata in caz de instabilitate sau tumefiere cronica a genunchiului consta in intarirea ligamentului afectat sau inlocuirea acestuia cu o grefa de tendon. Pentru a intari ligamentul, chirurgul detaseaza un capat al ligamentului din zona lui de insertie la nivelul osului si il reatasaza intr-o alta zona prin sutura sau carlige metalice, astfel incat acesta sa devina mai rezistent.

Cand ligamentul este grav afectat si devine imperios necesara inlocuirea lui, se poate apela la doua metode: tendonul muschiului semitendinos propriu autogrefa sau folosirea de tesut de la un donator allogrefa. Recuperarea Nechirurgicala -? Daca simptomele persista mai mult de 3 luni, bolnavul necesita interventie chirurgicala.

Repararea Artroscopica LIA prin tehnica Internal Brace dr Pojoga Adrian

Rupturile severe la nivelul LCL au tendinta de a genera instabilitatea genunchiului si de obicei nu raspund bine la tratamentul conservator.