Boli ale umărului-articulație


Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale umărului.

Durerea de Umăr

Structurile cele mai profunde ale umărului includ oasele şi articulaţiile. Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la nivel superficial sunt situaţi muşchii şi tendoanele. Oasele care intră în alcătuirea umărului sunt humerus osul braţuluiscapula, acromion şi clavicula.

boli ale umărului-articulație

Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează în locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei.

boli ale umărului-articulație

Această scobitură poartă numele de cavitate glenoidă. Articulaţia acromioclaviculară se găseşte între acromion şi claviculă. Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior. O articulaţie falsă se formează boli ale umărului-articulație locul în care scapula glisează la nivelul toracelui.

Afecțiuni ale umărului

Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a menţine glenoida în linie în timpul mişcărilor umărului. Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici.

Cum să scapi de Durerea de Umăr dacă ai o Leziune de COAFA ROTATORILOR - TENDINITĂ - BURSITĂ

Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane.

Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie de tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în diferite direcţii. Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular.

Bolile degenerative ale umerilor

Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă.

Muşchiul  infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului.

Acest fapt se datoreaza structurii complexe a articulatiei umarului, precum si caracteristicilor biomecanice ale acesteia. Prin structura complexa a articulatiei umarului intelegem capsula, ligamentele, musculature si nervii, care depind unele de celelalte in scopul unei bune functionari a umarului. Daca se pune intrebarea de ce aceasta articulatie si nu cea a genunchiului, de exemplu, este mai predispusa la accidentari si afectiuni, raspunsul la aceasta intrebare este dat de mobilitatea diferita a acestor articulatii. Articulatia umarului este mai putin stabila si mult mai mobila, in comparatie cu celelalte articulatii.

Aceşti patru muşchi acţionează ca o unitate pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului. Microscopic, toate tendoanele coafei rotatorilor fuzionează, formând o bandă continuă.

  • Afecțiuni ale umărului » Dr. Predescu
  • Ce trebuie sa stii despre durerile de umar si ameliorarea lor

Din cauza acestei particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, tendoanele din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale fiecărui os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm la articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, însă este puţin mai subţire la articulaţii precum umărul, care în mod normal nu suportă greutăţi.

Cartilajul articular permite suprafeţelor articulare să alunece una pe lângă alta fără a produce leziuni. Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările. La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al boli ale umărului-articulație şi regiunea din cavitatea glenoidă a scapulei.

Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor din alte articulații. Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial. Sinovita generalizată, sistemică, apare în boli precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau lupusul eritematos sistemic.

Ca simptomatologie apar durerea de repaus boli ale umărului-articulație la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este afectat spațiul subacromial. Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului subacromial, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor.

Cosmetice si ingrijire personala Bolile degenerative ale umerilor O durere ascuțită în centura scapulară provocată de o anumită mișcare sau neputința spontană de a ridica brațul la orizontală sunt doar două situații de disconfort care apar în cazul uzurii articulației complexe a umărului. Vă vom explica în cele ce urmează care sunt cauzele bolilor degenerative la nivelul umerilor, care sunt formele de patologie cunoscute și cum pot fi tratate. Umăr: structuri osoase Atunci când discutăm despre "umăr" suntem conștienți de complexitatea centurii scapulare și de legăturile rafinate care există între fiecare os în parte, mușchi și tendoane prin articulații, bursa sinovială și învelișurile de fricțiune.

Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca ascensionarea capului humeral în leziuni ale coafei. Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM.

Durerea de umar: care sunt cauzele, cum se manifesta, factori de risc, tratament si prevenire

Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații. Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială.

Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități de umăr, leziuni de labrum sau ale coafei rotatorilor, leziuni de cartilaj sau corpi liberi intraarticulari.

În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică parțială, subtotală sau completă. Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie și lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar.

boli ale umărului-articulație

Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire de alte articulații. Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o boli ale umărului-articulație traumatică.

Fractura osoasa la nivelul umarului sau bratului; Dislocarea umarului; Leziuni la nivelul coloanei vertebrale; Boli cardiovasculare; Boli respiratorii astm, hipertensiune pulmonara ; Boli digestive refluxul gastroesofagian genereaza arsuri stomacale care pot provoca dureri ce migreaza catre umeri, gat si spate. Problemele de la nivelul umarului apar de regula pe masura ce inaintezi in varsta, in special dupa 60 de ani.

Radiologic se pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți marginali sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc. Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc. Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului.

Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral.