Artroza articulațiilor interfalangiene


  • Artroza: simptome, diagnostic şi tratament - CSID: Ce se întâmplă Doctore?
  • Cauze Intr-o articulatie, durerea poate aparea din numeroase cauze, cum ar fi: fractura intraarticulara, calusul exuberant, un corp strain intraarticular; luxatia capetelor osoase; retractia capsulei care compromite jocul articular, blocheaza miscarile si apare durerea; inflamatia sinovita in stadiul acut este disfunctionala prin durere; rupturi partiale sau totale de ligamente, tendoane, menisc; acumulari de lichid intraarticular de diverse cauze: traumatisme, boli autoimune, afectiuni reumatologice; procesul degenerativ primar si secundar care apare intr-o articulatie.
  • Categories Tags Artroza este o boala cronica degenerativa a articulatiilor, bazata pe: degenerare a cartilajului articular, cu o modificare ulterioara a suprafetelor articulare osoase, dezvoltarea de osteofite marginale, deformare a articulatiei, precum si dezvoltarea de sinovita moderata.
  • Femeile sufera de doua ori mai frecvent de artroza decat barbatii.
  • Cartilajul articular îndeplineşte două funcţii importante: intervine în biomecanica articulaţiei, permiţând mobilitatea aproape fără frecare şi acţionează ca amortizor, transmiţând sarcina, prin suprafeţele articulare, ţesuturilor din jur.
  • Periartrita medicației articulațiilor umărului
  • Surse: Artroza Artroza mai este denumita si osteoartrita, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita.

Tratamentul chirurgical Boala artrozică reprezintă un grup de afecțiuni care are ca principală caracteristică dezechilibrarea proceselor de degradare și sinteză la nivelul cartilajului articular și osului subcondral determinând distrugerea cartilajului articular și modificări ale osului subcondral caracteristice bolii artrozice.

Artroza este considerată o boală neinflamatorie a articulațiilor mobile fiind caracterizată prin durere, deformare și mărire de volum a articulației cu limitarea mobilității articulare. Din punct de vedere patologic apare alterarea biochimică și structurală a cartilajului articular cu leziuni distructiv-erozive ale cartilajului și scleroza osului subcondral cu apariția de chisturi osoase și osteofite. Artroza este cel mai frecvent o afecțiune monoarticulară, fiind foarte rar poliarticulară, având o etiologie necunoscută.

Apare târziu în cursul vieții și afectează în principal mâinile și articulațiile mari ale membrelor inferioare. Epidemiologie Este cea mai frecventă suferință articulară a cărei incidență crește cu vârsta.

Cele mai întâlnite localizări sunt la nivelul genunchiului gonartroza, frecvent bilateralăarticulațiilor mici ale mâinilor interfalangiene proximale, cu apariția de noduli Bouchard, și distale, cu apariția de noduli Heberden, articulația carpometacarpiană a degetului 1, rizartrozașoldurilor coxartroza și coloanei vertebrale spondiloză, în special cu localizare cervicală sau lombară. Poate fi implicată o singură arie articulară monoartroza sau mai multe cel mai frecvent, în special odată cu înaintarea în vârstăfie periferic, fie axial coloana vertebrală sau în diverse combinații boală artrozică vertebro-periferică. Boala artrozică poate afecta astfel articulații inițial normale, dar supuse unor traumatisme sau stresului repetitiv, sau articulații cu defecte congenitale. Obezitatea în particular trebuie luată întotdeauna în calcul, în special la pacienții cu artroză localizată la nivelul genunchilor, eventual și de șold, deoarece este unul dintre puținii factori de risc menționați anterior care pot fi modificați.

Bărbații și femeile sunt egal afectați sub vârsta de 55 de ani, dar peste vârsta de 55 de ani sunt mai frecvent afectate femeile, raportul bolii artrozice femei versus bărbați fiind de 2 la 1. Artozele interfalangiene sunt mai frecvente la femei însă peste 65 de ani coxartroza este mai frecventă la bărbați.

Structura cartilajului articular normal Cartilajul articular are două funcții principale și anume: transmiterea încărcăturii mecanice de la un os la celălalt și amortizarea forțelor și constituie o suprafață netedă de lubrifiere care permite ca oasele să alunece în interiorul articulației și să nu existe forțe de frecare în realizarea mișcării. Cartilajul este supus în mod artroza articulațiilor interfalangiene unui proces lent și continuu de remodelare internă care este rezultatul activității condrocitelor celulele țesutului cartilaginos și al celulelor sinoviale.

Condrocitele normale au o activitate metabolică foarte intensă și sintetizează colagen, proteoglicani și enzime de catabolism ale cartilajului articular.

Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora. Pentru a preveni agravarea, trebuie avute in vedere niste reguli stricte, care va vor ajuta pe termen lung.

Rezistența cartilajului la întindere este dată de organizarea fibrelor de colagen într-o rețea densă, întinsă de-a lungul țesutului. Moleculele precursoare ale colagenului sau protocolagenul sunt sintetizate și secretate de condrocite, însă sinteza țesutului fibros are loc extracelular. Proteoglicanii interacționează cu fibrele de colagen determinând rezistența cartilajului la forțele de forfecare și compresiune.

Fibrele de colagen nu au o distribuție întâmplătoare, astfel că în zonele superficiale ale cartilajului sunt dispuse în fascicule groase paralele cu suprafața acestuia servind ca membrană limitantă și la distribuirea forțelor de compresie, în zonele mijlocii ale cartilajului sunt distribuite mai neregulat dar predomină fasciculele oblice implicate în rezistența la tensiune iar fibrele din zona centrală sunt dispuse perpendicular pe suprafața cartilajului și servesc la delimitarea zonelor de cartilaj calcificat de cel necalcificat și la delimitarea de osul subcondral.

artroza bilei medicale a genunchiului

Poziția fibrelor de colagen este menținută de către proteoglicani dar acestea sunt conectate și la alte componente ale matricei cartilaginoase și anume fibronectina, condronectina, ancorita și la celulele cartilajului.

Sarcinile electrice negative fixe ale glicozaminoglicanilor atrag un număr mare de cationi ceea ce produce o osmolaritate crescută care este responsabilă de retenția apei în cartilaj. Condroitin sulfatul este glicozaminoglicanul predominant în constituția cartilajului și are doi izomeri: condroitin 4 sulfat și condroitin 6 sulfat. Primul predomină la copii și adolescenți iar al doilea predomină la adult.

Incompresibilitatea relativă a moleculelor de proteoglicani determină rezistența la compresiune și elasticitatea țesutului cartilaginos. Există două clase majore de proteoglicani în alcătuirea cartilajului articular: artroza articulațiilor interfalangiene care sunt proteoglicani agregați cu acidul hialuronic și proteoglicanii mici.

Contribuie astfel la organizarea și stabilizarea legăturii dintre proteoglicani și rețeaua de colagen, hidratarea agrecanilor conferind rezistență și artroza articulațiilor interfalangiene cartilajului și facilitează funcția lui de purtător de greutate.

Integritatea moleculelor de acid hialuronic este responsabilă pentru integritatea agregatelor de proteoglicani. Acidul hialuronic este un polizaharid liniar compus din unități dizaharidice de acid gicuronic și N-acetil glicozamină fiind sintetizat de către condrocite și sinoviocite.

Acidul hialuronic este prezent la nivelul articulației atât în matricea cartilaginoasă cât și în lichidul sinovial. Lubrefierea artroza articulațiilor interfalangiene asigurată de acid hialuronic cu greutate mare. Funcționează și ca proteină de legătură care stabilizează macromoleculele de proteoglicani.

Factori de risc

Prezența de acid hialuronic cu greutate moleculară artroza articulațiilor interfalangiene și în concentrație mare duce la creșterea vâscoelasticității lichidului sinovial având funcția de lubrefiere optimă la forfecări mici și absorbție a șocului la forțe mari artroza articulațiilor interfalangiene forfecare. Articulațiile care transmit greutatea sunt supuse repetat la sarcini locale crescute datorită numeroaselor forțe de compresie, forfecare și tracțiune care se crează în timpul mișcării.

Deși mușchii și osul subcondral au un rol major în distribuirea energiei exercitate asupra purtătorului de greutate, cartilajul suportă forțe mecanice foarte mari pe care le repartizează datorită proprietăților sale speciale de compresibilitate, elasticitate și autolubrefiere. Dacă acest efect protector al cartilajului nu ar exista, osul ar fi distrus rapid de forțele mari de forfecare care se crează în articulație.

Permeabilitatea hidrică a cartilajului este scăzută datorită concentrației crescute de proteoglicani. Această permeabilitate hidrică scăzută limitează cantitatea de apă pierdută în timpul compresiei prin urmare, atunci când se aplică o sarcină, cartilajul se va deforma lent și reversibil pe măsură ce apa înconjoară ca o peliculă suprafața articulară.

Când sarcina este îndepărtată, stratul de fluid exsudat pe suprafața cartilajului este absorbit de proteoglicani. Artroza articulațiilor interfalangiene mare de sarcini negative este proprietatea care le permite proteoglicanilor să absoarbă cantități mari de apă și să se umfle.

Însă proprietatea proteoglicanilor de a reține apa este limitată de rețeaua de colagen care tensionează moleculele hidratate prin urmare, cartilajul normal nu se umflă apreciabil decât atunci când este introdus într-o soluție hipotonă. Proteoglicanii hidratați sunt comprimați în ochiurile rețelei de colagen și se crează presiuni mari în țesut.

Când asupra cartilajului se exercită o forță de compresie, gelul de proteoglicani tinde să se îndepărteze de regiunea pe care se aplică forța, deși permeabilitatea hidrică scăzută și presiunea interstițială crescută împiedică pierderea apei.

Deplasarea în sens ascendent este limitată de gradientul de presiune iar în sens descendent de către osul subcondral prin urmare deplasarea va fi mai mult laterală, unde este limitată de rețeaua de colagen. Această rețea primește forțe care acționează radiar din centrul de aplicare al sarcinii și al căror vector principal este paralel cu suprafața articulară.

dispozitive pentru tratamentul artrozei artritei

Puterea de extensibilitate a cartilajului este mai mare în direcție paralelă cu suprafața articulară decât în plan perpendicular pe suprafața articulară. Etiopatogenie Au fost emise mai multe teorii etiopatogenice cu privire la cauza artrozei și factorii de risc care duc la apariția acestor boli, mai jos fiind sintetizate câteva dintre ele: 1.

Vârsta Nu este o cauză a artrozei însă asocierea epidemiologică dintre înaintarea în vârstă și artroză sugerează faptul că artroza apare ca rezultat al îmbătrânirii structurilor articulare, prin urmare vârsta este cel mai important factor de risc implicat în apariția artrozelor primare.

Schimbările care apar în țesuturi odată cu înaintarea în vârstă favorizează artroza. Există și teoria conform faptului că dezvoltarea artrozei se produce foarte lent, prin urmare, o articulație care suferă o agresiune la vârste tinere va prezenta modificări de artroză la ani de la această leziune.

Pe măsură ce persoana înaintează în vârsta apar modificări ale biomecanicii articulare care se asociază cu remodelare osoasă. Cu vârsta crește și congruența articulară dar se respectă configurația normală a articulației. Modificările articulare determinate de vârstă acționează atât prin interferența cu nutriția țesutului cartilaginos cât și prin durere articulară ciudată distribuției sarcinilor de forță, astfel încât, zonele de cartilaj care înainte nu erau solicitate, vor fi supuse unor forțe de compresiune semnificative.

Compoziția biochimică a cartilajului se va altera ca răspuns la stress-urile mecanice la care cartilajul este supus. Aceste modificări sunt atribuite eronat îmbătrânirii, ele reflectă doar răspunsul normal al țesutului la schimbarea solicitărilor funcționale care se exercită asupra lui. Vârsta este asociată și cu modificări ale sistemului nervos periferic cu scăderea vitezei de conducere nervoasă și diminuarea activității reflexe, prin urmare tulburările neurosenzitive pot predispune anumiți indivizi către artroză sau pot duce la dezvoltarea unor artroze mult mai severe.

Concentrația de acid hialuronic crește cu vârsta dar greutatea sa molecular săcade prin urmare, se vor forma agregate mai mici de proteoglicani, ceea ce va duce tratamentul artrozei genunchiului cu injecții la genunchi alterarea proprietăților cartilajului și la creșterea permeabilității hidrice.

Alterarea matricei cartilaginoase Poate fi primară și secundară. Alterarea primară este ereditară și apare în cadrul familiilor cu condrodisplazie și artroze poliarticulare determinate de mutații punctiforme în ADN-ul artroza articulațiilor interfalangiene care codifică tipul II de colagen.

Alterarea secundară apare în hemocromatoză, boala Wilsongută, condrocalcinoză, ocronoză. În toate aceste boli hemosiderina, cuprul, cristalele de urat monosodic sau pirofosfat de calciu și acidul homogentisinic se depun în matricea cartilaginoasă.

Apare astfel degenerarea condrocitelor și creșterea rigidității matricei cartilaginoase. Agrecanii inhibă depunerea sărurilor de calciu și urat monosodic prin urmare, în aceste cazuri de agregare a cristalelor este implicat și un defect de agregare al proteoglicanilor, demonstrat în fazele precoce ale artrozei.

Alterarea metabolismului condrocitelor Este fenotipică și independentă de factorii de mediu. Condrocitele nu mai sunt capabile în artroză să-și replice ADN-ul la capacitatea normală. Traumatismele articulare Sunt un factor important în dezvoltarea artrozei întrucât există o anumită zonă de solicitare la care cartilajul își artroza articulațiilor interfalangiene articulațiilor interfalangiene integritatea și funcția normală.

Când se depășește dureri articulare și ale coloanei vertebrale după naștere anumită sarcină, țesutul va intra în suferință. Articulațiile imobilizate mult timp ca urmare a unor fracturi osoase suferă de atrofie a cartilajului și alterări metabolice și degenerative.

artroza tratamentului fizioterapeutic al genunchiului

Aceleași procese se observă și în artrozele care apar după fracturi prost reduse, apărând incongruența articulară sau osteonecroza. Nu se știe însă dacă în traumatismele de grade mici precum solicitările repetate din timpul activităților zilnice obișnuite pot conduce la artroză.

  • Durerea în patologia reumatică (2) - Viața Medicală
  • Artroza este cea mai frecventă boală cronică articulară, fiind o cauză importantă de dizabilitate fizică ce ocupă locul al doilea în cadrul bolilor cronice după afecţiunile ischemice cardiovasculare.
  • Да, на нем еще оставались только три цветных кольца - и то уже далеко, над Северным полуцилиндром.
  • Час сорок пять ночи. Один из прямоугольников вдруг закрыла чья-то тень.
  • ОБЪЕКТ: ДЭВИД БЕККЕР - ЛИКВИДИРОВАН Как во сне она направилась к главному выходу из шифровалки. - Хорошо, - ответил Макс, берясь за ремни рюкзака.
  • Inflamația articulară sub genunchi
  • Парень хмыкнул. Люди, ходившие по его улицам, не существовали в этой застывшей картине.

Microfracturile posttraumatice duc la creșterea remodelării în zonele de cartilaj calcificate și la subțierea zonelor necalcificate, calmant pentru unguent pentru dureri articulare fiind modificări tipice de artroză.

Traumatismele repetate determină creșterea durității osului subcondral și creștera uzurii artroza articulațiilor interfalangiene subiacent.

Artroza: simptome, diagnostic şi tratament

Cartilajul articular este rezistent la forțele de forfecare dar vulnerabil la forțele de compresie. Așa se explică frecvența crescută a artrozelor de umăr și cot la jucătorii de baseball, a artrozelor de gleznă la balerini și a artrozelor metacarpofalangiene la boxeri. Osul subcondral, datorită plasticității sale funcționează ca un atenuator major al șocurilor. Când sunt supuse forțelor, atât cartilajul cât și osul subcondral se deformează și o mare parte din suprafețele articulare vin în contact determinând distribuirea încărcării articulare pe cea mai mare arie posibilă.

Sarcinile excesive determină microfracturi ale trabeculelor subcondrale care se tratamentul articulației gleznei rupte prin formare de microcaius și remodelare.

Trabeculele remodelate sunt mai rigide decât cele normale și mai puțin eficiente în absorbția șocurilor întrucât nu se pot deforma cu sarcina, iar congruența suprafețelor articulare încărcate este redusă. Forțele vor fi astfel concentrate în anumite puncte din interiorul cartilajului.

Rolul osului subcondral în protecția cartilajului este dedus și din faptul că persoanele cu osteoporoză de femur au un risc mai scăzut de a dezvolta coxartroză, întrucât în artroză osul este mai rigid. Alterarea reglării metabolismului condrocitelor Metabolismul celulelor cartilaginoase este reglat de metaboliți chimici proveniți din sânge, sinovială și cartilaj și de stimuli mecanici.

În stadiul compensat al artrozei, rata sintezei constituenților matricei este egală sau depășește rata degradării acestuia, datorită factorilor de creștere, artroza articulațiilor interfalangiene mai important fiind IGF Alterările primare ale acestor factori de reglare determină artroza.

Durerea în patologia reumatică (2)

Bolile inflamatorii articulare Sunt un alt factor etiopatogenic al artrozei întrucât inflamația are un rol foarte important în patogeneza artrozei primare intervenind atât în inițierea modificărilor patologice de la nivelul cartilajului cât și în perpetuarea acestor modificări.

Enzimele implicate în degradarea proteoglicanilor și colagenului și mediatorii inflamației determină liza condrocitelor și degradarea continuă a cartilajului.

consecințele vătămării articulației cotului

Obezitatea Determină afectarea mai severă a articulațiilor importante datorită creșterii încărcăturii osoase pe articulațiile purtătoare de greutate și afectării biomecanicii articulare prin modificări de postură și mers. Obezitatea este asociată cu creșterea incidenței artrozelor simptomatice de genunchi, majoritatea obezilor dezvoltând artroze la nivelul compartimentului intern al genunchiului deoarece prezintă un genu varum compensator în încercarea de a aduce piciorul în interiorul centrului de gravitație atunci când coapsele sunt îndepărtate din cauza țesutului adipos.

Prin urmare artroza articulațiilor interfalangiene se vor concentra asupra cartilajului din compartimentul medial. Răspunsul imun Cartilajul articular este în mod normal avascular și aneural astfel încât sistemul imunitar al organismului este inconștient de existența sa.

Este însă posibil ca unele proteine ale matricei să nu fie recunoscute de sistemul imun ca aparținând organismului și artroza articulațiilor interfalangiene când fragmente din ele ajung în lichidul sinovial leucocitele locale le recunosc ca antigene și declanșează răspunsul imun cu atacul cartilajului și dezvoltarea unui proces inflamator patologic la acel nivel. Artroza cuprinde în general toate structurile articulației sinoviale: cartilajul articular, osul subcondral, membrana sinovială, capsula articulară, ligamentele și mușchii care înconjoară articulația.

Artroza articulațiilor interfalangiene patologice ale cartilajului articular Cartilajul este structura articulației care suferă cele mai mari modificări acesea fiind morfologice, biologice, metabolice și biomecanice. Modificări morfologice Suprafața cartilajului este neomogenă și fragmentată. Pe această suprafață apar fisuri și ulcerații care devin întinse cu timpul, expunând osul subcondral.

Cartilajul care acoperă osteofitele este mai gros și mai alb decât acela de pe suprafețele neportante.

Boala artrozică – simptome, tratament, de ce apare

Primele modificări care apar sunt eroziunile, în stadiile precoce matricea având doar schimbări de colorație. Zonele de demarcație dintre cartilajul calcificat și cel necalcificat sunt neregulate, discontinue și penetrate de vase sanguine. Pe măsură ce boala progresează, straturile superficiale se fragmentează mai mult și apar fisuri verticale, care coboară spre zonele de tranziție ale cartilajului.

Modificări importante apar și în compartimentul celular cu creșterea numărului de celule, hipercelularitatea fiind inițial difuză și moderată, dar pe măsură ce boala progresează celulele se vor dispune în cuiburi care conțin minimul 1. Unele dintre ele sunt metabolic active, altele sunt dormande.

Odată cu progresia bolii, activitatea metabolică a acestor condrocite va scădea foarte mult, în final apărând artroza articulațiilor interfalangiene celulară, autodigestia și degenerescența cartilaginoasă. Modificări biochimice Cartilajul artrozic, spre deosebire de cel normal se umfă foarte mult atunci când este cufundat în lichid, ceea ce sugerează slăbirea rețelei de colagen care nu mai limitează umflarea proteoglicanilor hidrofili.

  1. Они будто слушали какой-то отдаленный голос, шептавший новую весть.  - У него был врожденный порок сердца.
  2. За спиной раздавался громкий плач Никки. Или же сила ее реальна.
  3. Artroza, artrozele
  4. Boala artrozică – simptome, tratament, de ce apare – championsforlife.ro
  5. Когда. Так как же, спрашивается, Диаспар достиг этой своей исключительной стабильности.
  6. Человеческий род давно преодолел детский ужас перед чуждым обликом. - Браво.

Orientarea fibrelor de colagen din vecinătatea suprafețelor articulare se pierde, și cresc distanțele dintre fibrele individuale. Cartilajul normal conține colagen de tip II în timp ce în cartilajul artrozic se găsește predominant colagen de tip I care sugerează că în artroză sinteza de colagen se desfășoară în urma unei schimbări fenotipice.

Fibrele de colagen din cartilajul artrozic sunt mai mici decât cele normal și rețeaua din stratul mijlociu al cartilajului este slăbită și dezorganizată. Cele mai mari modificări apar la nivelul proteoglicanilor cu scăderea concentrației și agregării acestora și scurtarea lanțurilor de glicozaminoglicani.

Aceste lanțuri își modifică și compoziția prin scăderea keratan sulfatului și creșterea condroitin sulfatului. Modificări metabolice În stadiile inițiale ale artrozei apare creșterea sintezei de componenți ai matricei cartilaginoase de către condrocite.

ce plante medicinale în tratamentul artrozei

Sinteza de proteoglicani și colagen va crește proporțional cu severitate leziunilor până când boala devine foarte avansată, moment în care sinteza de proteoglicani se prăbușește brusc.

Scăderea concentrației de proteoglicani în condițiile existenței unei capacități crescute de sinteză evidențiază o activitate catabolică foate crescută.

Structura cartilajului articular normal

Proteazele și metaloproteazele sunt enzimele care degradează componentele matricei extracelulare. Modificări biomecanice Pierderea proteoglicanilor din cartilajul articular determină scăderea rezistenței la compresiune și scăderea elasticității cu transmiterea unor stressuri mecanice foarte mari către condrocite. Altă consecință a scăderii cantității de proteoglicani este reprezentată de creșterea permeabilității hidrice, care va ducel al pierderea lichidului interstițial în timpul compresiei și la creșterea difuziunii substanțelor din lichidul sinovial către matrice.

Un alt efect al scăderii concentrației de proteoglicani este și afectarea autolubrefierii cartilajului prin alterarea generării filmului de suprafață. Modificările patologice ale osului subcondral Osul subcondral se remodelează considerabil prin creșterea densității osoase osteoscleroză care constă în formarea de noi straturi osoase pe trabeculele deja existente.

Scleroza osului subcondral este mai mare la locurile de maximă presiune. Ulterior se formează chisturi osoase care conțin în interior țesut mixoid, cartilaginos sau fibros apărând și cartilaj regnerativ pe suprafața osului subcondral, mai ales la artroza articulațiilor interfalangiene articulației unde apar excrescențe osoase și se formează osteofiți.